Roxana-Mălina Chirilă

Mai țineți minte legea lui Arhimede? Spune cam așa:

Un corp scufundat într-un fluid va fi împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocuit.

Haruki Murakami e un scriitor atât de lăudat, și atât de mulți oameni sunt triști de fiecare dată când nu ia premiul Nobel, încât am luat trilogia integrală „1Q84” când mi-au căzut ochii pe ea în librărie, în speranța că avea să mă fascineze și pe mine. Eu am luat-o în engleză, dar în română, a fost publicată la Polirom în trei volume. Probabil că decizia celor de la Polirom a fost mai înțeleaptă (detalii mai jos).

Sunt oameni care așteaptă ocazia perfectă ca să dea tot ce au mai bun. Așteaptă locul de muncă perfect, proiectul perfect, condițiile perfecte. Dar chestia e așa: dacă nu-ți faci treaba bine azi și nu-ți faci treaba bine mâine, n-o să ți-o faci bine nici poimâine, când se aliniază stelele și te afli în situația ideală. Deprinderile bune și abilitățile se formează în timp.

Editura Nemira împlinește 26 de ani și își sărbătorește ziua – iar când o companie dă o petrecere, nu te duci tu cu cadouri la ea, ci vine ea cu cadouri la tine.

Acum câteva luni, s-a plâns public colocatarul că e enervant să ungi untul pe pâine dimineața, pentru că e tare și cioplești în el și eventual bagi cuțitul prin ambalaj din greșeală și pe urmă te murdărești aiurea. Și cineva i-a sugerat să țină untul afară din frigider.

Acum câțiva ani am început să citesc/ascult SF, ca să-mi fac o idee generală despre ce se petrece în genul respectiv. Și, înainte să mergem mai departe, o să fac o departajare clară între două genuri care sunt des confundate, ca să nu-mi ziceți că ideea mea nu se aplică pentru Harry Potter sau Game of Thrones:

Într-o bună zi, acum o lună și un pic, a zis bărbatul casei că ar vrea să citească seria Discworld de Terry Pratchett, care e una dintre cele mai bune serii de fantasy și umor din lume. Sau, cel puțin, asta e părerea mea. Și a multor englezi. Și nu numai.

Cărțile mor în România și pentru că editurile, librăriile și scriitorii nu cred în ce fac. Nu simți că le place ce fac, se ocupă de cultură cu pasiunea pe care o au angajații ANAF pentru a-ți face ziua mai ușoară.

De-a lungul anilor m-am ciocnit de o grămadă de întrebări legate de traduceri. În ideea că răspunsurile pe care le tot dau le-ar putea fi utile și celor care nu mi le adresează, am zis să le scriu pe blog.

Când eram mică, îmi imaginam că genul mystery, pe care-l tot vedeam menționat în engleză, se referea la cărți misterioase și magice, cu lumi întunecate în care creaturi neobișnuite pândesc la fiecare pas. Cât de mare mi-a fost dezamăgirea când, căutând poveștile astea extraordiare, am aflat că mystery se referea la romane polițiste, iar misterul magic pe care mi-l doream atât de mult nu avea niciun nume și era, deci, de negăsit.