A fost odată, demult, demult, înainte de shoguni și samurai, înainte de ceremonia ceaiului și înainte să se lupte lumea cu katane, înainte să existe ninja și înainte să se discute de seppuku (harakiri), de bushido sau karate…
Zilele astea se discută programele școlare obligatorii și se pare că cei de la minister vor să scoată latina. Șoc și groază! Disperare! Distrugerea culturii naționale! Distrugerea valorilor! Văleu!
Acum mult, mult timp, în urmă cu o mie de ani, curtea imperială japoneză se afla într-o epocă de aur a frumosului și a rafinamentului. La ocazii speciale se compuneau poezii în stil chinezesc, împărații din trecut porunciseră culegerea unor poezii în colecții imperiale, iar nobilii erau instruiți în mod deosebit în arte.
Nu vreau să spun că planetele deșertice mă pun pe gânduri, dar Luke Skywalker locuia printre dune de nisip. Anakin Skywalker locuia și el tot printre dune de nisip. Gagica nouă e și ea tot dintre dune de nisip. Luke Skywalker n-avea tată. Nici Anakin Skywalker n-avea tată. Nici gagica nouă n-are tată (nici mamă, e drept) – și n-are nici nume de familie. Acuma, nu vreau să insinuez nimic, dar începe să mi se pară că blazonul Skywalkerilor ar putea fi o dună de nisip.
Că tot a venit sfârșitul anului, în care ne aducem aminte de bune și de rele, de greșeli și reușite, vreau să vă povestesc un episod de acum câteva luni, care e amuzant acum, dar la vremea respectivă n-a fost.
La facultate am făcut tot felul de ciudățenii în materie de literatură japoneză. Am citit cărți pline de scârboșenii, de sinucideri, de bătrâni care pipăiau tinere, de indivizi care încercau să-și ucidă copiii, de îndrăgostiți care se sinucideau împreună, piese de teatru No absolut neinteligibile și câte și mai câte. Așa că, deloc surprinzător, timp de câțiva ani n-am prea avut chef să cumpăr noi cărți japoneze.
Acum mulți ani, am citit o carte de Osho publicată la Editura RAM. Nu mai țin minte cine a tradus-o, pentru că am o memorie ca o sită când e vorba de nume, dar țin minte că am dat peste un pasaj care suna cam așa (îl aproximez din memorie):
După cum se cam știe, stau mult prin cafenele și munca îmi permite să fiu acolo și în timpul dimineții și prânzului. Hai să vă povestesc de unele dintre cafenelele din Brașov, ok?
Am văzut o întrebare foarte importantă pe Facebook: Gandalf sau Dumbledore? Răspunsul evident e „Gandalf, că s-a bătut cu Balrogul și s-a întors mai puternic și mai înțelept ca niciodată, în timp ce pe Dumbledore l-a bătut Voldemort și cu asta basta.”
Elevi în uniformele de la Andrei Șaguna, discutând la o țigară despre restanțe trecute cu bine.