Roxana-Mălina Chirilă

La un moment dat, o tipă se trezește cu mâini nedorite asupra ei și îi comunică acest faptul posesorului acelor mâini.

Ce ciudă mi-e.

Azi noapte am visat că eram un negru, ambasador venit la Casa Albă (nu mă întrebați de unde) și a fost o chestie (nu mă întrebați ce, oricum eram nevinovat) și au început să mă urmărească toți agenții prezidențiali ca să mă arunce în închisoare.

Într-o zi frumoasă de primăvară, o fată de șaisprezece ani se întâlnește în pădure cu un bărbat călare pe un cal alb. Îl simpatizează puțin, așa că-i acceptă invitația de a merge cu el într-o plimbare.

O echipă de specialiști din universități de prin Europa (dacă în Europa includem și Turcia) au creat un dicționar ilustrat de termeni specializați din domeniul conservării de pictură murală și arhitectură. Am fost rugată să-l dau mai departe, ca să fie văzut de cât mai mulți oameni și, poate, să primească feedback (prin chestionarul de aici sau formularul de contact de aici).

Astăzi sună cineva la ușă. Mă furișez până la vizor și arunc o ocheadă. Afară, doi indivizi care arătau ca niște recuperatori – solizi, cu mutre de parcă n-ar fi râs sincer în viața lor, un pic nerași, cu o căutătură suspectă. Ce mi-a dat însă fiori pe coloană era faptul că erau la costum, cu cravatele puse un pic câș.

„Bună ziua,” – Acesta este un salut standard. Se folosește la începutul unui e-mail. Nu înseamnă mare lucru, dar este politicos.

Am auzit că azi a fost arestat Gregorian Bivolaru, la un târg de carte (sau de carte veche?) din Paris. Prima oară am crezut că e un banc, că iar au dat un rateu jurnaliștii noștri, dar articolele, sărace în informații cum sunt, sunt ilustrate cu o poză cu el arătând ca un moșulică ramolit.

Am descoperit că am un nou dușman de moarte prin librării: Editura Paladin. În primul și-n primul rând, au cărți frumoase, de ți-e mai mare dragul să le iei în mână și să le răsfoiești (dacă nu cumva sunt sigilate în plastic – și atunci, asta e). În al doilea rând, au cărți destul de ieftine. În al treilea rând, au cărți care par foarte interesante.

Am văzut articolul ăsta la zoso. Pe scurt, zice așa: materiile care țin de talent (gen muzică, desen etc.) ar trebui să fie opționale, nu obligatorii, că poate n-are copilul talent și degeaba e chinuit cu desenul.

Azi am zis că iau Flash-uri din sens opus, cartea lui Marian Godină – știți voi, polițistul ăla brașovean de care tot vorbește lumea că e simpatic.