Roxana-Mălina Chirilă

„…și erau toți cu nasul în telefoane, nu se dezlipeau de ele. Nici vorbă să mai comunice, să vorbească între ei. S-au dus vremurile când oamenii discutau între ei.”

Unul dintre site-urile mele de suflet de pe internet e Project Gutenberg, care oferă peste 54,000 de cărți ieșite din copyright. Au nu doar clasici precum Charles Dickens, Thomas Hardy, ci și numere ale antologiei Astounding Stories of Super-Science sau diverse reviste publicate prin secolul 19.

Am primit o întrebare de la cineva care-și caută un e-reader sau o tabletă de pe care să poată citi cărți, dar nu știe ce să aleagă – mai ales că a auzit că trebuie ca dispozitivul de citire să fie compatibil cu site-ul de pe care ia cărțile. Aveam de gând să-i răspund direct, dar m-am lungit, așa că mai bine postez toată poliloghia aici, în caz că mai ajută pe cineva.

Cum mă plimbam eu pe net ieri, am dat peste un articol de pe Bookaholic în care erau recomandate o grămadă de site-uri de pe care poți citi gratuit cărți. Am intrat de curiozitate și am citit așa:

Cu o forță subtilă, deosebită, dar puternică, acest roman dărâmă așteptările cititorilor în materie de literatură. Sau, desigur, le-ar dărâma, însă tristul adevăr face ca literatura de o reală calitate să nu mai aibă priză la publicul captivat de cotidianul minor al „jobului” și al rețelelor de socializare care nu acceptă profunzimea, ci doar satisfacția imediată ce le permite să reziste în fața vicistudinilor vieții într-un entertainment sisific, care îi zdrobește precum un bolovan cu plictisul propriei existențe.

Ca în fiecare an, vreau să vă reamintesc că, dacă vreți să scrieți un roman, acum e momentul. Există o comunitate foarte mare de oameni care-și propun să scrie cel puțin 50.000 de cuvinte în noiembrie și se întâlnesc pe site-ul NaNoWriMo („National Novel Writing Month” = luna națională de scris un roman, doar că momentan e internațională).

Primul mit e că scriitorii se nasc, nu muncesc ca să învețe să scrie. E o idee atractivă, dar falsă. E atractivă pentru că ne spune că există un domeniu în care umblă câinii cu covrigi în coadă, mai ales dacă te naști cu aplecare spre spus povești.1Apropo de articolul lui George Damian: e foarte amuzant, pentru că Eftimie povestește cum a învățat jurnalism de la ziariștii de modă veche din Brașov și a muncit mult până să scrie … Continue reading

Citeam articolul ăsta la Dorin, care vine cu niște idei interesante despre motivele pentru care tinerii nu vor să se angajeze, iar România n-are un Bill Gates.

În al doilea roman al lui Ovidiu Eftimie, „Bacalaureat”, ne reîntâlnim cu subinspectorul Petre Popescu, care a fost dat afară din SRI pentru că a luat o șpagă când a călătorit prin timp în cadrul unei misiuni, iar acum își face veacul pe la poliția din Cornești, această localitate de care n-a auzit nimeni.

Am aflat azi că o prietenă, bolnavă de scleroză multiplă, și-a pierdut pensia din care trăia, dar și-a păstrat obligația de a cotiza la pensiile speciale ale scriitorilor români și la mărețele proiecte ale Uniunii Scriitorilor. A scris o grămadă de poezioare pe net de-a lungul anilor, iar cei de la Herg Benet le-au publicat într-un volum.