[17 ian] Cartea de azi: „A Time to Dance, a Time to Die” de John Waller
Poate că n-o să vreți să citiți cartea asta pentru că n-a fost tradusă în română, dar o să vreți să auziți povestea. Pentru că în 1518, o grămadă de oameni din Strasbourg au început să danseze și au dansat până la epuizare – iar în unele cazuri, până la moarte.
Acum câțiva ani, am dat peste o listă cu cele mai bune romane SF din toate timpurile – și pentru că nu prea știam genul, am zis că lista respectivă e un loc bun din care să-mi încep educația în domeniu.
Prima oară am auzit de David Sedaris de la o prietenă. Nu mai știu dacă era atunci când se abținea cu greu să nu-și cumpere un bilet pentru careva dintre tururile lui de carte, sau când îi povesteam nu știu ce nebunie care mi se întâmplase și mi-a spus că ar trebui s-o scriu undeva, cum face David Sedaris cu chestiile care i se întâmplă lui.
Ursula K. Le Guin a venit în SF dinspre științele umaniste. Asta înseamnă că nu-și bate prea mult capul cu principiile de funcționare ale navelor spațiale, dar are grijă ca personajele ei să găsească ceva interesant la capătul drumului prin spațiu.
E sâmbătă, deci e ziua recomandărilor mai ciudate. „Sunstone” de Stjepan Šejić e o serie de benzi desenate despre două tipe aflate într-o relație BDSM. Are umor, e romantică, e sexy, e tot ce trebuie. Mergeți și citiți-o.
Azi e prima oară când trișez și nu recomand o carte, ci o povestire scurtă: „Grădinarul”, de Rudyard Kipling, publicată în 1925. Nu văd să fie tradusă pe undeva, din păcate.
Trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile și toate lucrurile tind spre bine. Lumea e frumoasă și roz, nimic nu e cu adevărat rău, oh, ce lume bună e aceasta.