Cred că nu există dovadă mai clară a faptului că nu prea ne pasă de clasicii literaturii noastre decât cea că majoritatea edițiilor de Caragiale, Eminescu, Rebreanu și alții asemenea sunt ieftine și făcute pentru copii. Cred că singurele cărți de lux văzute de mine prin librării sunt cele de la Humanitas, dar în rest hârtie ieftină și „bibliotecă școlară” scrie pe ele.
N-am prea avut chef să scriu despre cărți anul ăsta din motive care țin de politică. Dar hai să încerc să nu rămân prea mult în urmă.
La prima vedere, nu e nimic în neregulă cu arestarea și posibila deportare a unui tânăr imigrant asociat cu o organizație teroristă. Pare chiar un lucru bun. Iar în SUA, chiar și rezidenții permanenți pot fi expulzați în anumite condiții - terorismul fiind evident una dintre ele. Dar pe măsură ce ies la iveală mai multe detalii și se înmulțesc protestele de susținere ale lui Mahmoud Khalil, un sirian cu părinți palestinieni și cetățenie algeriană care a luat parte la protestele de la Columbia University în 2024, devine clar că lucrurile sunt ceva mai complicate.
E ceva care îmbătrânește dizgrațios într-o carte ca „Religia woke” a lui Jean-François Braunstein. Nu în sensul în care peste ani și ani vom strâmba din nas jenați la ideile din text, considerându-le și naive, și avântate, și injurioase (deși și asta), ci în sensul în care cartea e în sine o felie de îmbătrânire urâtă.
Mai țineți minte când ziceam prin decembrie că ideile lui Călin Georgescu cam seamănă cu cele de la MISA și nu numai? Mai țineți minte că spuneam că citează din Osho și că se inspiră din ciorba New Age? Ei bine, acum am completări.
Ce mă bucur că am social media, pentru că pot să aud toate prostiile în timp real. După ce am auzit oameni care ziceau că ar lupta până la moarte pentru dreptul meu de a nu fi de acord cu ea cât timp nu am păreri diferite de ale lor, acum o ascult pe aia cu „paradoxul toleranței” pe repeat, de zici că e hitul iernii 2025.
Prea multă lume încearcă să-și dea seama care e Marele Plan al americanilor zilele astea. Ce vor să obțină? Încearcă să pornească negocierile dintr-o poziție de forță? Au cine știe ce planuri mărețe și extraordinare?
It’s been… a couple of weeks since I wrote Part 1 and Part 2 of this series about Introvigne’s book. Between US politics, Romanian politics, US fires, US airplane crashes, work stuff, book club stuff, fandom stuff, and more, I took a long break from Introvigne’s book, “Sacred Eroticism. Tantra and Eros in MISA”. But now I’m back, yay!
Jumătate din SUA a votat cu Donald Trump. Bine, nu jumătate. 49,8% dintre cei care chiar au votat. Sistemul electoral american este de așa natură încât nu trebuie să fii votat de o majoritate de votanți pentru a câștiga alegerile.
Când fratele meu mai mic, Titus, a ajuns suficient de mare încât diferența de vârstă dintre noi să înceapă să nu mai fie atât de relevantă, eu am plecat la facultate în București, iar el a rămas în Brașov. Apoi, când m-am întors eu, a plecat el în Anglia la facultate și eu am rămas în Brașov. Am fost în contratimp o vreme și l-am auzit mai mult în jocuri decât l-am văzut la față, ca apoi să se mute în Brașov și să constat că oricum e mereu pe fugă, ajungând ba prin Londra, ba prin Spania, ba cine știe pe unde până-i pierd urma.