Mi-a dat cineva un link către articolul lui Michael Haulică, „Comic-conizarea sefeului românesc”, din care am înțeles un lucru: scriitorii români nu prea pricep ce sunt convențiile fanilor. Sau ce e cu fanii în general.
După cum știți, după ce eu m-am blocat cu „Cartea de azi”, Mac Gregor a fost inspirat să-și scrie propriile recenzii, pe care le-ați putut citi pe blogul acesta. Unde eu recomandam tot felul de cărți fantasy, clasice și literatură dubioasă, el a recomandat SF, literatură românească și nu numai.
Această postare are intenționat un titlu de fantasy românesc găunos, pentru că e despre fantasy, edituri românești și Penelopisme.
Am renunțat de curând la autorizația de traducător. Nu și la meseria de traducător, pe care mi-o fac cu spor printr-un SRL – doar la autorizația dată de Ministerul Justiției și la persoana juridică pe care o aveam înainte.
Landes a fost profesor de istorie la Harvard. Teoria lui este atat de lipsita de political correctness incat ma mir ca nu l-au dat afara. Dar poate ca acum 20 de ani nu erau atat de porniti.
Mă distrează să merg în vizită pe unde muncesc alții, așa că atunci când se ivește ocazia să văd fabrica de la Covalact sau un șantier de prin Covasna, tind să merg. Iar dacă am putut să văd o editură, am făcut-o fără să stau pe gânduri.
O să vă spun o chestie – și dacă nu v-ați prins de ea până acum, n-ați citit blogul ăsta cum trebuie.
Din cauza referendumului vieții mi-au venit neobișnuit de mulți oameni pe una dintre vechile postări de pe blog, de pe vremea când mă chinuiam să scriu în română fără să sun de parcă am un băț înfip undeva și nu-mi ieșea încă.
[Notă: Această postare este scrisă de mac gregor]
Pe la 1450, o corabie straina ancoreaza langa o cetate ruinata pe malul Marii Negre, denumita Mangalia. Cavalerul burgund care conducea expeditia vrea sa afle mai multe despre loc, si intra in discutii cu marinarii. Tot ce stiau despre locurile astea era din legenda, ca pe aici au coborat mai demult amazoanele, si ca in interior se spune ca ar fi niste munti, dar nimeni nu a fost vreodata sa vada ce e in spatele lor.
[Notă: această postare este scrisă de mac gregor]
In cartea lui Lavie Tidhar, spre deosebire de majoritatea SF, viitorul evolueaza, e ceva temporar, supus schimbarii. Nu prezinta un viitor, ci un prezent ca si momentul acesta, care e doar un moment trecator si isi la randul lui asteapta viitorul. Nu am mai avut senzatia de viata cotidiana asa bine realizata intr-un SF.